joi, 19 noiembrie 2015

(P) Ce m-aș bucura uneori să locuiesc în București

        Hello! Cum mai sunteți?
        În ultima vreme am avut câteva mici dileme existențiale, dacă le pot numi așa. Mă tot întreb cum supărarea Oradea și în general Bihorul sunt mult mai puțin dezvoltate ca Timișul, ca Bucureștiul și mai ales ca Clujul. Înțeleg că Bucureștiul e București și e capitala țării, iar pentru asta are un farmec al lui și mai ales magnetismul lui. Cu Timișul e cum e, ca să zic așa, are facilitățile lui și au știut să se descurce mai bine ca bihorenii, căci și ei sunt județ aflat la granița de vest a țării, beneficiind astfel de apropierea de țara vecină.
        Ce-i drept, îmi place faptul că cel puțin la mine în Oradea prețurile sunt cică mai mici ca mai spre est, comparație fiind Clujul și Bucureștiul. Și aici includ atât prețurile la chirii / locuințe cumpărate cât și la celelalte lucruri necesare precum mâncare sau utilități. Ceea ce nu-mi place e faptul că nu dispunem de o diversitate la alte lucruri, precum clinici orientate către diverse arii, ni se demolează clădiri care înainte de demolare adăposteau diverse secții spitalicești ca să se construiască în locul lor ghiciți ce: parcări! Nu puteau face parcări subterane la două sute de metrii mai încolo și să lase clădirile de la suprafață în pace? Sau să construiască parcări în locul clădirilor părăsite ce-și au locul prin tot orașul.
          În fine, să revin puțin la chestia care m-a determinat să-mi aleg titlul pe care mi l-am ales. Este vorba de clinica stomatologică din București numită Velvet. Și culmea e că au doar sediul din București, n-au deschis filială și la mine în Oradea.
        Ce-mi place foarte mult la ei e faptul că par a dispune de o grămadă de aparatură nouă și performantă. Plus că au propriul laborator integrat de tehnică dentară plus oferă servicii de radiografie, tot integrate. Adică nu te plimbi prin tot orașul pentru radiografii și nici nu depinzi de un laborator de tehnică dentară partener aflat ditamai în celălalt capăt al orașului și care tot ce se poate să nu-ți ofere serviciile exact când ai nevoie în sensul că trebuie s-aștepți nu știu cât s-ajungă la cabinetul stomatologic tehnicianul deja blocat în trafic de vreo oră bună sau să întârzie de pe o zi pe alta să ajungă „opera” laboratorului de tehnică dentară (hai că mai merge cumva în cursul săptămânii, dar cum ar fi să te amâne de vineri pe luni iar tu să trebuiască să mergi în delegație două săptămâni începând de sâmbătă sau de luni la prima oră și să nu mai ai când să te reîntorci la cabinetul stomatologic).
        Un alt lucru care-mi place la clinica velvet - din ceea ce-am citit pe site-ul lor - este reprezentat de seriozitatea cu care tratează operațiile de implant dentar. În general acordă o mare grijă atât vârstei pacienților cât și stării de sănătate a acestora. Am înțeles că intervenția chirurgicală pentru implantul dentar este mult mai dificilă la copii și adolescenți datorită faptului că sistemul lor osos încă de dezvoltă, dar este dificilă și la persoanele vârstnice (de peste nouăzeci de ani) deoarece se recuperează mult mai greu și probabil într-un mod mai puțin predictibil. În plus, îmi surâde mai mult ideea de anestezie locală (doar în cazuri extreme se recurge la o anestezie mai „agresivă”) deoarece nu mi se pare atât de nesigură și în plus oferă posibilitatea colaborării dintre pacient și doctor. Nu în ultimul rând, cei de la clinica stomatologică își arată grija față de pacienți și prin faptul că le cer în mod obligatoriu și teste de sânge pentru a se asigura că intervenția va decurge bine.
        De ce-am pomenit neapărat de o clinică stomatologică și în mod particular de implanturile dentare. Dintr-un motiv foarte întemeiat: și eu am un implant dentar încă din adolescență (de la treisprezece ani), asta după ce-am stat cu un dinte ciobit vreo șapte ani. M-am accidentat la vreo șase - opt luni după ce tocmai îmi schimbasem dintele respectiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu